Candida auris: O amenințare emergentă și critică pentru sănătatea publică globală

Într-un peisaj infecțios în continuă schimbare, Candida auris se evidențiază ca o amenințare cu potențial epidemic și impact semnificativ asupra sistemelor de sănătate. Cazurile de infecții cu C. auris sunt tot mai frecvente la nivel global, afectând în special pacienții imunocompromiși internați pe termen lung în secțiile de terapie intensivă sau unități de îngrijiri cronice. (***, 2022)

De ce Candida auris este deosebit de periculoasă? Răspunsul este multidimensional: rezistența la antifungice multiple, dificultatea de identificare în laboratoarele de microbiologie clinică, capacitatea sa remarcabilă de a coloniza pielea, de a forma biofilmuri persistente și de a supraviețui pe suprafețe inerte timp îndelungat. Aceste caracteristici favorizează transmiterea nosocomială și apariția focarelor intraspitalicești greu de controlat.

Pentru profesioniștii din domeniul medical, în special cei implicați în prevenirea și controlul infecțiilor, recunoașterea precoce și gestionarea adecvată a infecțiilor cu Candida auris devin o prioritate strategică.

Ce este Candida auris?

Candida auris este o specie emergentă de levură patogenă, identificată pentru prima dată în 2009 în Japonia, unde a fost izolată din canalul auditiv extern al unei paciente. Denumirea auris provine din latină și înseamnă „ureche”, făcând referire la locul inițial al izolării (Sanyaolu, et al., 2022). De la descoperirea sa, C. auris a devenit rapid un agent etiologic de interes major în patologia infecțioasă contemporană.

Se caracterizează prin rezistență multiplă la antifungice, capacitate crescută de transmisibilitate în mediul spitalicesc și dificultăți semnificative de identificare microbiologică. (Sanyaolu, et al., 2022)

Provoacă infecții severe, în special în rândul pacienților cu spitalizare prelungită, imunocompromiși sau ventilați mecanic, fiind asociată cu risc crescut de mortalitate (~30% la adulți și ~15% la nou-născuți) (Ahmad & Asadzadeh, 2023). Spre deosebire de alte specii din genul Candida, C. auris nu colonizează în mod obișnuit mucoasele gastrointestinale, ci preferă colonizarea tegumentului, ceea ce facilitează transmiterea interumană și apariția focarelor nosocomiale.

Din cauza dificultăților de diagnostic și a profilului antifungic particular, Candida auris a fost inclusă în 2022 de Organizația Mondială a Sănătății, pe lista agenților patogeni cu prioritate critică pentru sănătatea publică. (***, 2022)

Simptomele infecției

Manifestările clinice ale infecției cu Candida auris variază în funcție de localizarea și severitatea infecției. Deoarece majoritatea pacienților afectați sunt deja spitalizați cu patologii severe, simptomele pot fi nespecifice și dificil de diferențiat de cele cauzate de alte infecții fungice sau bacteriene.

Cele mai frecvente simptome includ (***, 2023):

• Febră persistentă (care nu se ameliorează în ciuda tratamentului cu antibiotice)
• Frisoane
• Letargie (oboseală extremă, fără altă cauză identificabilă)
• Hipotensiune arterială
• Tahicardie
• Hipotermie (în unele cazuri severe)
• Durere, senzație de presiune sau plenitudine auriculară (în cazul infecției auriculare)

În infecțiile invazive, C. auris poate determina (***, 2023):

• Sepsis fungic
• Infecții ale sângelui (candidemie)
• Infecții ale plăgilor sau abcese
• Otite externe
• Infecții ale tractului urinar (ITU)

Un aspect important este colonizarea asimptomatică. Persoanele pot fi purtătoare de C. auris pe piele sau alte suprafețe ale corpului fără a prezenta semne clinice de infecție. Totuși, acestea rămân o sursă de diseminare a acesteia, în special în mediile spitalicești. (***, 2024)

Modalități de transmitere

C. auris se transmite în principal în mediile de îngrijire medicală, în special în spitale și centre de îngrijire pe termen lung. Mecanismele de transmitere sunt în mod predominant contact direct sau indirect, nu pe cale aeriană.

Căile principale de transmitere includ (***, 2023), (***, 2024):

• Contactul direct cu o persoană infectată sau colonizată (chiar și asimptomatică)
• Contactul indirect prin suprafețe sau echipamente contaminate (ex. manometre, termometre, lăzi frigorifice, lenjerie, pat spital)
• Utilizarea dispozitivelor medicale invazive, precum:
  • Catetere venoase centrale
  • Tuburi de traheostomie sau intubație
  • Sonde urinare
  • Tuburi de alimentație enterală

C. auris poate supraviețui pe suprafețe inerte pentru perioade îndelungate și rezistă la o parte din dezinfectanții uzuali. Această capacitate de a supraviețui și persista în medii ostile, precum cele din spitale, o face un agent patogen deosebit de dificil de eradicat în secțiile de terapie intensivă.

Important:

• Nu se transmite pe cale aeriană, nu este prezentă în aerosoli și nu se răspândește prin tuse sau strănut. (***, 2023)
• Colonizarea reprezintă o sursă tăcută de diseminare. De aceea, protocoalele de screening (ex. recoltare de tampoane de piele) sunt esențiale pentru controlul infecției în spitale.

Factori de risc

Infecțiile cu Candida auris apar predominant în rândul pacienților internați în unități medicale, în special în secțiile de terapie intensivă, și afectează în mod particular persoanele cu comorbidități semnificative sau cu un status imunitar compromis. Deși colonizarea cutanată cu C. auris poate fi asimptomatică, aceasta poate progresa către infecții invazive în prezența unor factori predispozanți.

Principalii factori de risc includ (***, 2023):

• Internarea prelungită în spitale sau centre de îngrijire medicală, mai ales în secții cu transmitere documentată a C. auris
• Dispozitive medicale invazive, precum:
  • Catetere venoase centrale
  • Sonde urinare sau de alimentație
  • Tuburi endotraheale sau traheostome
  • Drene chirurgicale
• Afecțiuni cronice precum:
  • Diabet zaharat
  • Neoplazii hematologice
  • Boli cardiovasculare
  • Insuficiență renală cronică
• Imunosupresia (terapie imunosupresoare, transplant de organ, chimioterapie)
• Intervenții chirurgicale recente
• Terapie antimicrobiană anterioară, în special utilizarea prelungită sau repetată a antibioticelor sau antifungicelor cu spectru larg
• Vârsta avansată (≥65 ani)
• Colonizarea cu C. auris fără semne de boală, dar care poate evolua către infecție în condiții de risc (spitalizare, chirurgie, antibiotice etc.)

Populația generală, fără factori de risc, nu dezvoltă de regulă infecții cu C. auris, iar riscul pentru cadrele medicale sau vizitatori este considerat foarte scăzut.

Diagnosticarea infecției

Diagnosticul infecției cu Candida auris este o provocare clinică și de laborator, în special din cauza dificultății de identificare corectă a speciei prin metodele microbiologice convenționale. Erorile de identificare (ex. confundarea cu Candida haemulonii sau alte specii rare) pot întârzia inițierea tratamentului adecvat și pot favoriza răspândirea nosocomială. (Sanyaolu, et al., 2022)

Evaluarea clinică

Se bazează pe recunoașterea simptomelor nespecifice (febră persistentă, frisoane, semne de sepsis), în special la pacienți imunocompromiși sau cu dispozitive invazive, care nu răspund la antibiotice.

Metode de diagnostic:

În cazuri clinice (pacienți simptomatici, suspectați de infecție activă) (Caceres, Forsberg, Welsh, et al., 2019):

• Culturi microbiologice din:
  • Sânge (hemocultură)
  • Secreții de plagă, abcese, urină, lichide sterile (ex: lichid cefalorahidian – LCR, lichid de ascită)
  • Secreții otice
• Teste imagistice (în cazuri selectate): CT, ecografie, RMN – utile pentru detectarea complicațiilor (abcese, diseminare viscerală)
• Testare de sensibilitate antifungică – esențială pentru alegerea tratamentului, având în vedere rezistența frecventă la azoli și uneori la echinocandine

În scop de screening (pentru identificarea purtătorilor asimptomatici, în context epidemiologic) (Caceres, Forsberg, Welsh, & al., 2019), (***, 2022):

• Tampoane recoltate din axile, zona inghinală, conduct auditiv extern, rect, va
  • Recoltările sunt nedureroase și sunt trimise la laboratoare cu capacitate de identificare specifică (MALDI-TOF MS - Matrix-Assisted Laser Desorption Ionization Time of Flight, secvențiere genetică etc.) (***, 2024)

Diagnosticul diferențial:

• Infecții bacteriene rezistente
• Sepsis fungic cu alte specii (C. albicans, C. glabrata etc.)
• Infecții virale sistemice

Tratamentul infecției cu Candida auris

Managementul infecțiilor cu Candida auris necesită o abordare individualizată, ghidată de profilul de rezistență antifungică și severitatea clinică a cazului.

Opțiuni terapeutice (***, 2024):

• Echinocandinele (caspofungină, micafungină, anidulafungină) reprezintă tratamentul de primă linie, conform ghidurilor CDC și IDSA.
• Amfotericina B (preferabil în formulă liposomală) este utilizată ca alternativă în caz de eșec sau rezistență la echinocandine; la nou-născuți <2 luni se recomandă forma deoxicolat.
• Azolii (ex. voriconazol) pot fi utilizați doar dacă există sensibilitate dovedită; fluconazolul este ineficient în >90% dintre cazuri.
• Terapia combinată poate fi necesară în infecții severe sau multidrog-rezistente, cu monitorizare atentă.
• Antifungice noi precum ibrexafungerp (oral) și rezafungin (IV) pot fi considerate în cazuri refractare. (Ghannoum, Arendrup, Chaturvedi, & al., 2020), (Locke, Andes, Flanagan, & al., 2025)

Alte recomandări:

• Tratamentul antifungic este indicat doar în infecții active sau în izolare dintr-un sit steril (ex. sânge).
• Colonizarea nu necesită tratament antifungic, ci măsuri stricte de control al infecției (***, 2023).
• Se recomandă monitorizare microbiologică și testare repetată în caz de persistență sau agravare.

Decizia terapeutică trebuie luată în colaborare cu un medic infecționist.

Alte măsuri esențiale în managementul cazurilor severe includ îndepărtarea dispozitivelor invazive, corectarea dezechilibrelor metabolice (ex. glicemie), susținerea funcțiilor organice și monitorizarea microbiologică repetată.

Având în vedere caracterul nosocomial al Candida auris și potențialul său ridicat de transmitere interumană, tratamentul antifungic trebuie completat de măsuri riguroase de control al infecțiilor la nivel instituțional, precum screeningul de contact, izolarea cazurilor confirmate și decontaminarea cu agenți eficienți împotriva fungilor.

Prevenție și control epidemiologic

Prevenirea răspândirii infecției cu Candida auris (C. auris) în unitățile medicale este o prioritate majoră, dat fiind riscul ridicat de transmitere și rezistența acestui agent patogen la mai multe tratamente și dezinfectanți uzuali. Controlul eficient se bazează pe o combinație de strategii care includ (***, Candida auris, ***):

• Igienă riguroasă a mâinilor, utilizând apă și săpun sau soluții pe bază de alcool (etanol ≥ 70%) sau clorhexidină.
• Precauții standard și de contact, cu purtarea de echipament de protecție personal (mănuși, halate).
• Izolarea pacienților infectați sau colonizați, fie în camere separate, fie în cohorte (grupuri distincte), cu minim 1 metru între paturi și utilizarea draperiilor de separare.
• Screening activ și supraveghere epidemiologică, mai ales în cazurile de transfer între spitale și azile, pentru a identifica purtători asimptomatici.
• Dezinfectarea riguroasă a suprafețelor și a instrumentarului medical (precum și folosirea pe cât posibil a materialelor de unică folosință), utilizând dezinfectanți eficienți împotriva Candida auris – de exemplu: soluții pe bază de clor activ, peroxid de hidrogen, acid peracetic sau compuși pe bază de amoniu cuaternar în combinații specifice.
• Educație și instruire a personalului medical, pentru respectarea protocoalelor de control al infecțiilor.
• Informarea proactivă a unităților sanitare la transferul pacienților, dacă aceștia au fost testați pozitiv în trecut pentru C. auris.

Spălarea mâinilor rămâne una dintre cele mai importante măsuri de prevenție, în special pentru personalul care îngrijește pacienți imunocompromiși sau cei cu dispozitive medicale invazive (catetere, traheostome etc.).

Rezistența pe suprafețe

C. auris are o capacitate remarcabilă de a supraviețui și persista pe suprafețe, fiind semnificativ mai rezistentă comparativ cu alte specii de Candida. Studiile au arătat că:

• Supraviețuiește pe diverse tipuri de suprafețe (plastic, oțel, textile) peste 3 săptămâni, atât în condiții umede, cât și uscate. (Dire, Ahmad, Duze, & Patel, 2023)
• Pe lemnul umed, C. auris nu doar supraviețuiește, ci chiar se multiplică. (Dire, Ahmad, Duze, & Patel, 2023)

Această rezistență impune aplicarea unor metode stricte de dezinfectare și utilizarea exclusivă a substanțelor active împotriva C. auris, evitând produsele cu eficiență scăzută.

Soluții eficiente de dezinfecție împotriva Candida auris

Pentru prevenirea transmiterii și limitarea răspândirii Candida auris, dezinfectarea riguroasă a mâinilor, suprafețelor și echipamentelor medicale este esențială, iar alegerea substanțelor potrivite face diferența.

Studiile recente arată că mulți dezinfectanți utilizați frecvent, în special cei pe bază de săruri cuaternare de amoniu simple, au eficiență redusă împotriva C. auris, mai ales în prezența biofilmului. În schimb, s-au dovedit eficiente etanolul în concentrații între 70 și 85%, peroxidul de hidrogen, iod povidona și acidul peracetic. Hipocloritul de sodiu este activ în concentrații de cel puțin 1000 ppm și acționează eficient în mai puțin de 10 minute. De asemenea, formulările complexe pe bază de săruri cuaternare de amoniu combinate cu agenți tensioactivi au o acțiune sinergică și sunt mult mai eficiente decât sărurile cuaternare simple, în special în medii contaminate cu materie organică. (***, 2024) (***, 2022)

Tehnologii complementare, precum lumina ultravioletă-C (UV-C) sau ozonul, pot susține procesul de dezinfectare, însă eficiența lor depinde de tipul suprafeței și condițiile de utilizare. (***, 2024)

În toate situațiile, curățarea mecanică prealabilă și respectarea concentrațiilor și timpilor de contact recomandați rămân esențiale pentru succesul dezinfectării.

Recomandări generale pentru curățare și dezinfectare (***, 2024):

• Curățarea de 2–3 ori/zi a saloanelor cu pacienți pozitivi, cu accent pe zonele frecvent atinse. Este esențială pentru ca biocidul să acționeze eficient asupra suprafețelor contaminate;
• Dezinfectare terminală obligatorie la externare sau transfer;
• Utilizarea dezinfectanților cu eficacitate demonstrată împotriva levurilor și biofilmurilor, respectând concentrațiile și timpii recomandați;
• Evitarea echipamentelor reutilizabile sau dezinfectarea lor riguroasă între utilizări.

La Klintensiv®, ne-am adaptat portofoliul de produse pentru a răspunde acestor provocări reale din spitale. Oferim o gamă de produse dezinfectante cu eficacitate demonstrată împotriva Candida auris, potrivite pentru mâini și piele, suprafețe și instrumentar, ce conțin următoarele ingrediente active: etanol 85%, combinații de săruri cuaternare de amoniu + surfactanți, iod povidonă, acid peracetic, peroxid de hidrogen (indicat pentru dezinfectarea suprafețelor atât prin pulverizare și ștergere, cât și prin nebulizare, ca parte a dezinfectării terminale în focare sau saloane ATI).

Toate produsele sunt disponibile atât în formule gata de utilizare, cât și concentrate, adaptate diverselor nevoi din practica medicală zilnică.

Efort colectiv pentru un control eficient

În lupta împotriva Candida auris, dezinfectarea corectă a mediului este doar una dintre verigile lanțului de prevenție. Experiența clinică și datele științifice recente arată clar că succesul în limitarea răspândirii acestui patogen rezistent depinde de aplicarea consecventă a tuturor măsurilor de control epidemiologic.

Respectarea riguroasă a protocoalelor de igienă, formarea continuă a personalului medical, comunicarea eficientă între unitățile sanitare și auditarea regulată a procedurilor sunt la fel de importante ca alegerea unui dezinfectant eficient.

În plus, adaptarea rapidă la evoluția focarelor, prin implementarea tehnologiilor complementare (UV-C, nebulizare, screening extins), poate face diferența între un incident izolat și o criză spitalicească majoră.

Așadar, prevenirea și controlul infecțiilor cu Candida auris nu țin doar de produse sau protocoale, ci de un angajament colectiv, susținut și responsabil, în care fiecare verigă contează.

Bibliografie

***. (***). www.safetyandquality.gov.au. Preluat de pe https://www.safetyandquality.gov.au/our-work/infection-prevention-and-control/candida-auris

***. (2022). Preluat de pe chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://cnscbt.ro/index.php/informatii-utile/3365-informare-unitati-sanitare-privind-candida-auris/file

***. (2023). Preluat de pe https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/25152-candida-auris

***. (2023). Preluat de pe https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/Candida-auris#transmission-of-candida-auris

***. (2024). Preluat de pe https://www.cdc.gov/candida-auris/about/index.html

***. (2024). Preluat de pe https://www.cdc.gov/candida-auris/hcp/clinical-care/?CDC_AAref_Val=https://www.cdc.gov/fungal/candida-auris/c-auris-treatment.html

***. (2024). Preluat de pe https://www.canada.ca/en/services/health/publications/diseases-conditions/candida-auris-infection-prevention-control-canadian-healthcare-settings.html#a5

Ahmad, S., & Asadzadeh, M. (2023). Strategies to Prevent Transmission of Candida auris in Healthcare Settings. Current Fungal Infection Reports. Preluat de pe https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9878498/?

Caceres, D., Forsberg, K., Welsh, R., et al. (2019). Candida auris: A Review of Recommendations for Detection and Control in Healthcare Settings. J Fungi (Basel).

Dire, O., Ahmad, A., Duze, S., & Patel, M. (2023). Survival of Candida auris on environmental surface materials and low-level resistance to disinfectant. The Journal of Hospital Infection. Preluat de pe https://www.journalofhospitalinfection.com/article/S0195-6701(23)00120-2/abstract

Ghannoum, M., Arendrup, M. C., Chaturvedi, V. P., & al., e. (2020). Ibrexafungerp: A Novel Oral Triterpenoid Antifungal in Development for the Treatment of Candida auris Infections. Atibiotics (Basel, Switzerland). Preluat de pe https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32854252/

Locke, J. B., Andes, D., Flanagan, S., & al., e. (2025). Activity of rezafungin against Candida auris. Journal of Antimicrobial Chemotherapy. Preluat de pe https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40304092/

Sanyaolu, A., Okorie, C., Marinkovic, A., Abbasi, A. F., Prakash, S., Mangat, J., & et.al. (2022). Candida auris: An Overview of the Emerging Drug-Resistant Fungal Infection. Infection & Chemotherapy. Preluat de pe https://icjournal.org/DOIx.php?id=10.3947/ic.2022.0008